Pregătim calea Domnului, nefiind mulţumiţi doar cu o religie fără Isus. Pe vremea lui Ioan, Israel avea o religie, şi avea oameni religioşi. Fariseii erau lucrul cel mai de preţ pe care îl aveau evreii în ce priveşte religiozitatea. Văzând popularitatea crescândă a lui Ioan, au venit la el ca să se ,,împrietenească”. Aceasta este tehnica eternă a fariseilor, de a se pune bine pe lângă oamenii celebri. De ce? Ca să se molipsească şi ei de celebritate. Însă celebritatea lui Ioan nu era construită pe tehnici fariseiste, de aceea când le-a văzut ipocrizia, le-a adresat nişte cuvinte foarte aspre: ,,Pui de năpîrci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi, deci, roade vrednice de pocăinţa voastră.” (Mat.3:7-8) Pocăinţa adevărată, cât şi propovăduirea acesteia, ne va diminua popularitatea, în schimb Îl va face pe Hristos să devină mai popular. Pocăinţa adevărată cât şi propovăduirea acesteia, pregătesc calea Domnului. Aşa s-a profeţit despre Ioan: ,,Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor la copii, şi pe cei neascultători la umblarea în înţelepciunea celor neprihăniţi, ca să gătească Domnului un norod bine pregătit pentru El.” (Lc.1:17) Unde există roade vrednice de pocăinţă, acolo vine Dumnezeu. Însă o asemenea lucrare îl poate costa scump pe lucrător. Pe Ioan l-a costat pierderea unei bucăţi destul de însemnate din trupul său. Însă Ioan a înţeles că este mai bine a fi închis în temniţă sau chiar decapitat, dar Isus să fie liber, decât a fi liber iar Isus   şi Cuvântul Său să fie legate. O, dacă am înţelege toţi creştinii că mai bine să fim mai nepopulari dar să crească popularitatea Domnului Isus, şi mai bine să fim legaţi dar Cuvântul Domnului să nu fie legat. Mai bine să fim întemniţaţi dar Duhul Sfânt să lucreze în voie.