Când Elly, o fetiţă de şase ani, primi vestea venirii bunicilor ei peste două luni,, a fost bucuroasă încât întreaga zi uitase de orice altceva şi o ocupase desenând felicitări de bun venit pentru ei. Ea nu-i mai văzuse niciodată dar părinţii le-au povestit mereu cu drag şi respect despre ei şi ea ştia totodată că ei vor aduce fiecăruia un cadou special.

Zilele treceau foarte greu pentru Elly. În fiecare zi desena sau improviza câte ceva pentru bunici şi aproape la fiecare întâlnire cu mama sa o întreba aceleaşi lucruri: „Cât mai este până vine bunica?"; „De ce nu vine mai repede?" ; „Ce vor face dacă vor pierde avionul?" ; „Oare nu se vor răzgândi?" şi multe alte întrebări referitoare la bunicii mult aşteptaţi.

 Mamă, de ce plângi? o întrebă Elly îngrijorată, şi ţie îţi este dor de bunica?

Mama zîmbi.

– Draga mea, lacrimile se datorează cepei pe care o curăţ pentru mâncare.

– A, da, observă Elly. Mamă, de câte ori va trebui să mai dormim până vor veni bunicii? Mama zâmbi, gândindu-se a câte-a oară a răspuns la această întrebare.

– Dragă, doar o săptămână a trecut de când am primit vestea venirii bunicilor. Ei vor ajunge peste o lună şi trei săptămâni, adică cinzeci de zile, deci mai dormim de cinzeci de ori.

– O, mamă,e aşa de mult, dar dacă mă gândesc, cred că e mai bine decât ieri, când mi-ai zis că mai sunt cinzeci şi una de nopţi.

Aşteptarea era atât de grea pentru Elly, că în fiecare zi se ruga pentru ca timpul să treacă mai repede şi să ajungă bunicii Îi arăta mamei ce a mai desenat pentru bunici şi îi punea aceleaşi întrebări la care mama se săturase să răspundă.

Zilele trecură, deşi foarte greu pentru Elly şi veni ziua când bunicii trebuiau să sosească. La aeroport au mers împreună cu toată familia. Tata îl ţinea pe Jeremyah în braţe, iar pe lângă ei se jucau Janette împreună cu Jack. Elly stătea cuminte lângă părinţi ei. Simţea cum inima îi bate cu putere şi un sentiment de bucurie îi inunda fiinţa simţind o emoţie puternică, gândinduse la întîlnirea care va urma.

Aşteptarea ei părea obositoare, deşi plăcută, dar bucuria împlinirii ei a dovetit că s-a meritat. Elly s-a străduit să fie cuminte în timp ce işi aştepta bunicii în dorul ei de a-i vedea, a-i îmbrăţişa şi a le arăta dragostea ce o simţea pentru ei, dar noi cum aşteptăm pe Mirele nostru Isus?

A fost un timp când mă intrebam dacă întradevăr fac şi eu parte din Mireasa Sa, dacă îl aştept cu dor şi am fost conştientă că nu sunt suficient de pregătită. Mă simţeam slabă în rugăciunile mele şi rece în relaţia pe care o aveam cu El. Dar citind Cuvântul Lui am putut să trec peste toate ispitele, căci mă ştiam copilul Său, eram sigură că El mă iubeşte şi doreşte să mă apropii mai mult de El. Acum îl rog să mă ajute să fiu biruitoare, să pot respinge provocările lumii şi zi de zi să fiu atrasă de El. Astfel îl aştept gandindu-mă la fericita zi când îl voi întâmpina pe norii cerului. Mă gândesc la ceea ce va urma şi mă văd cu El în veşnicia fericită ce ne aşteaptă.

Tu cum îl aştepţi pe Mirele minunat – Domnul Isus Hristos?

„ŞI DUHUL ŞI MIREASA ZIC: VINO! ŞI CINE AUDE SĂ ZICĂ: VINO! SI CELUI CE ÎI ESTE SETE SĂ VINĂ ; CINE VREA SĂ IA APA VIEŢII FĂRĂ PLATA!" „CEL CE ADEVEREŞTE ACESTE LUCRURI, ZICE: DA, EU VIN CURÂND. AMIN! VINO DOAMNE ISUSE!" (Apocalipsa 22: 17,20).